Poate favoriza apariţia anumitor forme de cancer?
În ultimele decenii, studii de specialitate au evidenţiat existenţa unor riscuri pentru consumatorii de lapte şi produse lactate de a dezvolta anumite forme de cancer, mai ales în condiţiile utilizării laptelui de la vaci stimulate prin administrarea de hormoni.
Articolul de faţă prezintă o analiză a acestor riscuri şi recomandări pentru evitarea unor consecinţe prezumtive nedorite. Întrucât evaluarea posibilelor efectelor nedorite ale consumului de lapte este bazată preponderent pe date statistice şi mai puţin pe date experimentale, o parte din ideile expuse nu reprezintă şi punctul de vedere al autorului.
Factorii de creştere din lapte
Compoziţia laptelui este extrem de complexă şi de variabilă. Laptele conţine, pe lângă componenţii de bază (proteine, grăsimi, glucide, vitamine, substanţe minerale etc.) şi anumiţi componenţi, consideraţi minori sub aspect cantitativ, dar care prezintă efecte biologice considerabile.
De exemplu, în anumite stări fiziologice ale vacilor, laptele poate conţine peste 20 de substanţe (hormoni, peptide) cu rol în multiplicarea unor celule, dintre care cele mai importante sunt: bombesina (implicată în producerea cancerului mamar, de prostată, cerebral, de pancreas, de colon); gastrin-releasing peptide (risc pentru cancerul pulmonar); insulin-like growth factor (IGF - cu risc pentru cancer mamar, ovarian, de prostată, de colon, de pancreas, pulmonar, leucemii); epidermal growth factor (risc pentru cancer mamar, de prostată, de pancreas); prolactin-releasing peptide(risc pentru cancer mamar, de prostată, tumori cerebrale şi leucemii);growth-hormone-releasing factor (risc pentru cancer mamar, ovarian, de prostată, tumori cerebrale, osoase, leucemii); triiodothyronine (creşte numărul de receptori pentru estrogeni); progesteronul; substanţa P, insulina; beta-endorfine şi altele.
Aceste componente joacă un rol major în multiplicarea anumitor celule şi în dezvoltarea organelor la viţei în perioada de alăptare. Ţesuturile şi organele noilor-născuţi sunt, la naştere, doar preformate şi fără stimularea prin hormonii şi peptidele menţionate anterior ar fi imposibilă dezvoltarea normală a organismului.
Deoarece factorii de creştere celulară, în majoritate, prezintă aceeaşi compoziţie chimică la vaci şi la femeie, efectul stimulator asupra dezvoltării copilului sugar este ca şi la viţeii sugari.
În condiţii naturale, la animalele sălbatice şi la rasele rustice, înţărcarea noilor-născuţi se produce aproape concomitent cu încetarea producţiei lactate a mamelor, astfel că factorii de creştere din lapte îşi pierd rolul, sau (o parte din aceştia) continuă să exercite anumite funcţii în umorile femelelor-mame.
La actualele rase de taurine, producţia de lapte continuă şi după înţărcarea viţeilor, uneori până aproape de fătarea următoare. Laptele vacilor gestante poate conţine o gamă variată de factori de creştere celulară din cei prezenţi în mod normal în colostru, aceştia depinzând de o multitudine de alţi factori, încă insuficient studiaţi.
Consumul acestui lapte poate avea efecte biologice diferite, în funcţie de vârsta organismului, de concentraţia substanţelor cu rol de creştere, de modul de procesare a laptelui, de cantitatea consumată etc.
Factorii de creştere pot determina la adulţi aceleaşi efecte de stimulare a multiplicării asupra celulelor normale, dar mai ales asupra celor care conţin ADN/ARN modificat sub acţiunea unor mutageni din alimente sau din mediul extern poluat.
Acţiunea persistentă a factorilor de creştere din lapte asupra celulelor normale, dar mai ales asupra celor cu acizi nucleici lezaţi prin substanţele mutagene, reprezintă pentru unii cercetători explicaţia posibilă a prevalenţei/ manifestării anumitor forme de cancer cu precădere la populaţiile mari consumatoare de lapte.
Astfel, se menţionează că în ţările cu un consum mare de lapte, cum sunt: Norvegia, Rusia, Marea Britanie, Australia, SUA şi Canada, mortalitatea prin cancer pulmonar este mai mare decât în Japonia, ţară cu un consum de lapte net inferior, cu toate că aici consumul individual de ţigări este de aproape trei ori mai mare decât în ţările luate ca şi comparaţie.
În schimb, în statele cu un consum ridicat de produse lactate fermentate, de tipul iaurtului, nu se constată o corelaţie similară, probabil ca urmare a faptului că prin fermentaţie, majoritatea factorilor de creştere sunt degradaţi, ceea ce nu se întâmplă în cazul laptelui pasteurizat. Din alte studii recente mai rezultă că laptele degresat contribuie în mai mică măsură la creşterea riscului de cancer ovarian.
Argumente statistice
Cercetătoarea americană dr. Davaasambuu, de la Universitatea Harvard, susţine că ingestia de estrogeni naturali prin laptele de la vaci (mai ales gestante) se corelează cu creşterea incidenţei cancerului mamar, de prostată şi testicular, dezvoltarea acestor tumori fiind dependentă de prezenţa hormonilor sexuali.
Autoarea studiului compară dieta şi incidenţa cancerului în 42 de ţări şi constată o corelaţie strânsă între consumul de lapte/brânzeturi, pe de o parte, şi incidenţa cancerului testicular la bărbaţi (de 20-39 ani), pe de altă parte.
Cea mai mare prevalenţă a cancerului testicular a fost înregistrată în ţările mari consumatoare de lapte şi de brânză: Elveţia, Danemarca, şi cea mai scăzută în Algeria (ţară în care consumul de lapte şi de brânză este foarte redus). Din alte studii au rezultat constatări similare cu privire la cancerul de prostată şi cel mamar.
Făcând o comparaţie a preponderenţei unor forme de cancer care evoluează în prezent, cu cea a aceloraşi tipuri de cancer existente cu 50 de ani în urmă, se constată că, în prezent, prevalenţa acestora a crescut de 2-7 ori, ceea ce ar putea avea legătură cu extinderea perioadei de mulgere a vacilor până la peste 300 de zile pe an. În gestaţia avansată, conţinutul de estrogen din lapte este de 33 ori mai mare, în comparaţie cu laptele de la vacile negestante.
Studii efectuate, în anul 2005, în Suedia, în cadrul Sweden's Karolinska Institute, au indicat asocierea riscului de cancer ovarian cu consumul de lapte şi de produse lactate. Conţinutul redus de grăsime al acestora se corelează cu o manifestare scăzută a cancerului mamar la femei în pre-menopauză (nu şi la cele în post-menopauză).
În alte studii, efectuate pe 152 de probe de sânge de la bărbaţi cu cancer de prostată şi tot atâtea probe de la martori, s-a demonstrat că insulin-like growth factor (IGF) în concentraţii crescute prezintă un risc crescut de cancer.
Altă posibilă cauză: hormonii de creştere
Cele mai multe studii publicate în ultimul deceniu se referă la riscurile consumului de lapte provenit de la vaci la care s-a folosit somatotropina bovină pentru stimularea producţiei de lapte.
Se cunoaşte că, începând cu anul 1994, Food and Drug Administration (FDA) din SUA a aprobat utilizarea în scopuri zootehnice a hormonului de creştere de la bovine recombinat (recombinant bovine somatotropin-rbST sau rBGH, de la Biosynthetic Growth Hormone), care determină creşterea producţiei de lapte cu până la 20 la sută. Acest hormon a fost obţinut prin inginerie genetică pe Escherichia coli de Monsanto.
S-a dovedit că rBGH stimulează producţia hepatică de IGF, care se excretă prin lapte, concentraţia acestuia fiind mai mare de zece ori, comparativ cu cea a vacilor care nu au primit rBGH.
IGF este identic cu cel uman şi nu se distruge prin pasteurizare.
În ţările UE este interzisă, de mai mulţi ani, folosirea hormonilor pentru stimularea producţiei de lapte şi carne, nu numai la bovine, dar şi la alte specii.
Începând cu anul 2006, cei mai mari procesatori de lapte şi unele supermarketuri din SUA au decis să comercializeze doar lapte care provine din ferme în care nu se practică stimularea producţiei prin administrarea de hormoni de creştere (lapte rBGH-free).
În Canada, Australia, Noua Zeelandă şi Japonia a fost interzisă procesarea laptelui din fermele în care se foloseşte rBST, ca urmare a creşterii temerilor privind posibila favorizare a unor forme de cancer la consumatori, dar şi pentru că s-a constatat că vacile stimulate prin rBGH prezintă o creştere a numărului de celule somatice în lapte şi a frecvenţei mastitelor, ceea ce impune un consum sporit de antibiotice pentru tratamente şi conduce implicit la creşterea concentraţiei reziduale de antibiotice din lapte.
Legislaţia e restrictivă, dar lacunară
Sub aspect legislativ, România, ca şi toate ţările UE, pare a fi protejată de folosirea hormonilor de creştere pentru stimularea producţiei animale. Prin ordinul ANSVSA nr. 199/2006 a fost aprobată Norma Sanitară Veterinară care interzice utilizarea în creşterea animalelor de fermă a unor substanţe cu acţiune hormonală, tireostatică şi betaagoniste.
De asemenea, Ordinul ANSVSA nr. 34/2008 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind acordarea de derogări de la Regulamentul nr. 852/2004 privind igiena produselor alimentare, prevede necesitatea ca laptele crud să provină de la animale cărora nu li s-au administrat substanţe sau produse neautorizate.
Se pune însă, firesc, întrebarea: este protejat, în suficientă măsură, consumatorul de lapte de utilizarea ilicită a somatotropinei bovine, hormon care după ce a fost obţinut prin inginerie genetică a devenit deosebit de ieftină?
Personal, cred că încă nu au fost luate toate măsurile necesare pentru a fi siguri că interdicţia de folosire a hormonilor de creştere este respectată. Afirmaţia se bazează pe faptul că Ordinul ANSVSA nr. 95/2007 privind aprobarea Normei sanitare veterinare privind măsurile de supraveghere şi control a unor substanţe şi al reziduurilor acestora la animalele vii şi în produsele de origine animală, care transpune Directiva 96/23/CEE, nu prevede efectuarea de prelevări de lapte pentru evidenţierea steroizilor şi a substanţelor antitiroidiene.
Asemenea controale se fac, deocamdată, numai pe probe recoltate din organe şi carne, ele fiind stabilite cu mulţi ani în urmă, când hormonii de creştere erau folosiţi (în unele ţări) aproape în exclusivitate pentru stimularea dezvoltării musculaturii la tăuraşi.
În plus, utilizarea acestor hormoni pe scară largă (în unele ţări) pentru stimularea producţiei de lapte a devenit posibilă după ieftinirea somatotropinei.
IMPORTANŢA ŞI VALOAREA BIOLOGICĂ A LAPTELUI
Laptele de vacă este nu doar un simplu aliment, ci un univers alimentar, cu o valoare nutriţională excepţională şi o sursă de substanţe bioactive benefice pentru consumator, fie el om sau animal.
Laptele este o excelentă sursă de calciu, de proteine de înaltă valoare biologică şi de vitamine hidrosolubile şi liposolubile.
Lactoferina, haptocorina şi proteina care leagă folatul asigură furnizarea fierului, a vitaminei B12 şi a folatului către organism, prin interacţiuni cu structuri specifice sau cu receptori din mucoasa intestinală. Proteinele bioactive din lapte pot inhiba dezvoltarea unor microorganisme, prin blocarea unor nutrienţi esenţiali pentru multiplicarea acestora.
Glicomacropeptidele formate la coagularea enzimatică a laptelui, ca şi lizozimul şi lactoferina, au o acţiune bactericidă sau bacteriostatică asupra unor specii patogene şi contribuie la protecţia împotriva infecţiilor. Datorită efectelor benefice sănătăţii, unele produse lactate au fost incluse în categoria alimentelor funcţionale, care sunt recomandate şi pentru organismele aflate în convalescenţă după diverse boli.
Un studiu britanic realizat pe 2300 de bărbaţi, cu vârsta cuprinsă între 45 şi 59 de ani, care au consumat cel puţin 0,5 litri de lapte pe zi, a evidenţiat faptul că aceştia au prezentat un risc cu 62 la sută mai redus de a dezvolta un sindrom metabolic (diabet, crize cardiace şi accidente vasculare cerebrale).
Din aceste considerente, consumul de lapte este esenţial pentru sănătatea unei naţiuni. La nivel mondial se consumă zilnic aproximativ 1,9 miliarde de litri de lapte, cererea de lapte fiind în continuă creştere (Costin, 2008).
PREVENIREA EVENTUALELOR RISCURI
Întrucât normele sanitare veterinare nu prevăd efectuarea unor analize pentru determinarea steroizilor şi a substanţelor antitiroidiene, se impune completarea legislaţiei şi înăsprirea controlului de stat preventiv pentru garantarea sănătăţii publice.
Pe lângă aceste măsuri de ordin legislativ şi până la elucidarea sub aspect ştiinţific a suspiciunilor privind riscurile derivate din consumul de lapte provenit de la vaci gestante şi mai ales de la cele stimulate hormonal, ar putea fi luate în considerare următoarele recomandări, de principiu:
• consumul de preferinţă al laptelui şi al produselor lactate degresate, măcar parţial, deoarece majoritatea factorilor de creştere sunt liposolubili;
• consumul preferenţial al produselor lactate fermentate, deoarece fermentarea microbiană are efect distructiv asupra factorilor de creştere;
• diminuarea ingestiei factorilor de creştere şi a substanţelor cu efect mutagenic. Această măsură devine şi mai importantă în viitor, deoarece în unele ţări există companii interesate de extinderea folosirii somatotropinei bovine şi a altor hormoni în scop zootehnic.
Recent, FDA a făcut cunoscută intenţia de a aproba creşterea pentru consum uman a somonului modificat genetic, care conţine gena de producere a somatotropinei.
revista-ferma.ro
