Primul siloz, un proiect mort înainte de a se naşte

La circa doi de la ieşirea pe piaţă a programului „Primul siloz”, nimeni nu mai scoate o vorbă despre proiectul care, potrivit declaraţiilor unor politicieni, ar fi avut menirea de a scoate România din recesiune

Din paginile ce urmează veţi afla ce părere au producătorii şi depozitarii despre programul care ar fi trebuit să-i ajute pe fermierii să capete mai uşor bani din bancă...

Primul siloz: De ce suna extraordinar de frumos?
Există vreun fermier care nu visează la ziua în care se va inventa banca dispusă să accepte drept garanţie cerealele din hambar? Ei bine, în urmă cu circa doi ani, o mână de guvernanţi au creat, pe moment, iluzia că trăim într-o altă Românie. În care fermierii ar putea primi bani pe baza unor certificate de depozit, fără să mai umble înnebuniţi după sute de aprobări şi adeverinţe inutile.
La vremea când a fost demarat cu surle şi trâmbiţe, programul „Primul siloz” era privit drept una dintre măsurile reale ale guvernanţilor, conceput special pentru combaterea crizei economice. În esenţă, programul ar fi trebuit să ajute în mod indirect fermierii, facilitându-le accesul către credite bancare mai ieftine.
Cum? În schimbul cerealelor depozitate în silozuri, fermierii primesc un certificat, pe baza căruia, mai departe, banca le aprobă finanţări în condiţii avantajoase. De fapt, producătorii agricoli garantau creditele luate exact cu grâul depus în siloz. Partea extraordinară a proiectului este faptul că, printr-un astfel de mecanism, fermierii intră în posesia banilor necesari continuării ciclului de producţie, scăpând astfel de teama că mâine o să rămână fără bani în buzunar.
Dar mai presus de toate, fermierul nu mai este astfel obligat să-şi vândă recolta direct de pe tarla cui s-o nimeri să apară prin preajmă şi la preţ sub cel al pieţei.
A doua mare binefacere a „Primului siloz” ar fi trebuit să fie punerea la colţ a samsarilor de cereale şi eradicarea evaziunii fiscale în sector. Depozitând grâul în hambare autorizate, cerealele nu mai pot pleca mai departe decât prin acte şi facturi, ceea ce înseamnă că statul îşi va încasa partea sa de TVA.

FNPAR
„Primul siloz, un eşec total”
Viorel Matei, preşedintele Federaţiei Naţionale a Producătorilor Agricoli din România (FNPAR)
Viorel Matei susţine că, potrivit unei statistici recente, „69 la sută dintre fermierii români nu au depozite pentru cereale. Ce doriţi să vă spun mai multe? În lipsa spaţiilor de depozitare, producătorii vând de pe tarla, la preţuri de nimic. Iar samsarii cumpără şi alimentează, de fapt, piaţa neagră. Pierd fermierii, pierde statul, cu toţii pierdem…”.
Pe de altă parte, după cum se ştie, o agricultură performantă nu se poate face în lipsa a două lucruri: mecanizare adecvată şi spaţii de depozitare. În timp ce primul creează premisele spre producţii corespunzătoare calitativ şi competitiv, al doilea este direct răspunzător de partea comercială a culturilor. Una este să vinzi când preţul este bun şi alta să vinzi ca să faci rost de bani pentru salariile angajaţilor, pentru achitarea ratelor la bancă ori pentru hrana animalelor, de pildă.
„Ce îţi trebuie ca să ai o agricultură în rândul lumii? Agricultura noastră duce lipsă de maşini agricole şi de spaţii de depozitare. Dacă aceste două condiţii ar fi satisfăcute, am putea vorbi altfel de agricultura autohtonă”, susţine şeful FNPAR.
Viorel Matei spune că „Primul siloz” nu a reuşit până în acest moment să schimbe cu absolut nimic viaţa fermierilor ori a depozitarilor: „Vorbim aici pur şi simplu de un proiect născut mort şi mort este şi acum!
Primul siloz nu a ajutat pe nimeni, nici fermieri, nici depozitari”. În primul rând, şeful FNPAR susţine că programul a primit încă din naştere un nume conceput foarte prost, dar pompos. „Titulatura de <Primul siloz> este extrem de prost aleasă!
N-a făcut altceva decât să creeze confuzie, nu a reuşit să comunice un mesaj clar fermierilor, celor cărora li se adresează de fapt. Mulţi au spus că programul se referă la construirea primului siloz, de la conceptul de <Prima casă>, vă daţi seama…”, explică Viorel Matei.
Reprezentantul fermierilor spune că, în felul în care a fost prevăzut să funcţioneze, „Primul siloz” nu are cum să îşi atingă scopul, adică facilitarea accesului la finanţare al fermierilor. „Programul despre care discutăm ar fi trebuit să ajute fermierii să-şi poată obţine mai uşor credite bancare, adică să poată prezenta drept garanţie certificatele de depozit.
Ce se întâmplă în realitate? Când fermierul se duce la bancă, aceasta îi cere garanţii suplimentare, pe lângă acel certificat care atestă depozitarea unei cantităţi de cereale. Aşadar, băncii nu-i ajung garanţiile instituite prin Primul siloz! Atunci, care e sensul acestui program? Noi, fermierii, ce să înţelegem din asta?”, întreabă retoric Viorel Matei.
El spune însă că Primul siloz nu-i ajută nici pe depozitari. Astfel, au fost nenumărate cazuri în care, după ce au finalizat construcţia silozurilor, deci au investit o grămadă de bani, proprietarii nu au mai reuşit să obţină licenţierea depozitului. „Rolul programului este să creeze accesul spre piaţă pentru fermieri. Ori,
Primul siloz, aşa cum e el acum, nu îndeplineşte acest rol. Dar am văzut că programul nu îi ajută nici pe depozitari, ba mai mult, pe unii, care au investit în astfel de construcţii, i-a făcut să piardă banii”, susţine Viorel Matei.
Soluţia: E nevoie de o lege nouă
În ceea ce priveşte numărul fermierilor care au izbutit totuşi să beneficieze de Primul siloz, Viorel Matei ne mărturiseşte că acesta este foarte mic. În opinia liderului fermierilor, singura şansă ca programul să-şi producă efectele este modificarea legii. În acest scop, şeful FNPAR a purtat mai multe discuţii cu Gheorghe Pogea, fost ministru al Finanţelor, cât şi cu alţi foşti miniştri ai Agriculturii.
„Pentru noi este clar faptul că avem nevoie de o nouă lege a silozurilor. Am avut nenumărate discuţii, urmează să vedem şi efectele. În primul rând, ar trebui plecat de la faptul că legea trebuie să prevadă cantităţi de la 50 de tone în plus, iar fermierii să poată accesa programe de finanţare europene. Altfel nu rezolvăm nimic…”, concluzionează Viorel Matei.
Cât de rentabili sunt depozitarii?
Aşadar, după ce i-au făcut să viseze frumos, guvernanţii i-au lăsat pe fermieri cu buzele umflate. Faimosul program „Primul siloz” nu prea foloseşte, după câte se vede, nimănui. Astfel că, în loc să fie ajutaţi de stat cu depozitarea şi cu bani obţinuţi mai uşor din bănci, producătorii sunt nevoiţi ca şi în 2011 să continue pe cont propriu.


TIMIŞ
„Silozul, ocupat în funcţie de piaţă”
Constantina Nica, Intercereal Cărpiniş, Timiş
• capacitate siloz: 27.800 tone
În ceea ce priveşte beneficiile Primului siloz, Constantina Nica, director tehnic Intercereal Cărpiniş, ne-a spus că fermierii ar trebui să ştie cel mai bine acest lucru. Actualmente, depozitele societăţii au un grad de ocupare de 40 la sută, procent considerat bun, având în vedere caracteristicile anului trecut.
„În 2010, după cum ştiţi, ne-am confruntat cu o situaţie mai specială, să zic aşa, referindu-mă la evoluţia preţurilor la cereale. Din acest motiv, de altfel, o mare parte a fermierilor au preferat să-şi vândă cerealele”, explică Constantina Nica.
În depozitele Intercereal, în prezent cele mai multe stocuri de cereale provin din exploataţia proprie. Diferenţa este alocată fermierilor care au apelat la serviciile Intercereal, cei mai mulţi fiind producători cu 500-1000 de hectare. „Pe circa 85 la sută din depozit deţinem cereale proprii, provenite din ferma noastră de 11.200 hectare, diferenţa fiind ocupată cu cereale de la fermieri pentru care prestăm servicii”, susţine Constantina Nica.
Directorul tehnic Intercereal spune că pentru serviciile de depozitare, firma practică tarife neschimbate din urmă cu trei ani. „De regulă am observat că apelează la noi mereu aceeaşi fermieri, din zonă. Iar în privinţa gradului de ocupare, nu pot spune că acesta este liniar. Depinde de mai mulţi factori, atât legat de piaţă cât şi de fiecare fermier în parte”, afirmă Constantina Nica.


COVASNA
„Singurul siloz din judeţ e gol”
Laszlo Beasek, Biofarm Târgu-Secuiesc, judeţul Covasna
• capacitate siloz: 6850 tone
Singurul siloz din judeţul Covasna aparţine SC Biofarm din Târgu-Secuiesc, care are în exploatare o mie hectare de teren. „Deşi este autorizat să funcţioneze, actualmente, depozitele sunt goale. Deţinând teren agricol, cultivat mai ales cu grâu, pentru mine este util un astfel de siloz. În primul rând, am conceput silozul pentru uz propriu, dar, desigur, la cerere prestez servicii pentru terţi”, explică Laszlo Beasek, managerul Biofarm.
Şeful Biofarm spune că activitatea şi rentabilitatea unui siloz depind în mod direct de legile şi politicile agrare. „Dacă ar fi facilităţi pentru fermieri şi pentru depozitari, iar comerţul la negru nu ar avea aşa o amploare, silozurile ar fi mai profitabile.
De data aceasta, mă refer la anul agricol 2010, când preţurile practicate i-au făcut pe mulţi fermieri să vândă cerealele imediat după recoltare”, susţine Laszlo Beasek.
Pentru serviciile prestate, Biofarm practică tarife cifrate în jur de 9-10 lei per tona de cereale.
„Tarifele se pot negocia şi depind de cantitate, de operaţiunile efectuate şi de perioada depozitării”, afirmă susţine Laszlo Beasek. Managerul din Covasna aşteaptă ca guvernanţii să ofere legi mai bune, inclusiv modificarea Primului siloz, în favoarea fermierilor, pentru ca acest sector să poată ieşi din amorţire.



CONSTANŢA
„Preţurile din 2010 au gonit cerealele din depozit”
Marcel Corbu, administrator Cereal NV, Negru Vodă, judeţul Constanţa
• capacitate siloz: 20.000 tone
În acest moment, silozul Cereal NV este ocupat cu cereale în procent de 15 la sută, conform lui Marcel Corbu, administratorul unităţii. În opinia sa, la această situaţie s-a ajuns ca urmare a preţurilor practicate în 2010 la cereale, dar şi pentru că în zona Negru Vodă fermierii au înregistrat producţii destul de slabe.
„Silozul are doar circa 15 la sută din spaţii ocupate cu cereale. Explicaţia este foarte simplă: în 2010 am avut de a face cu preţuri deosebit de atractive, ceea ce a făcut ca mulţi fermieri să vândă repede grâul, fără să stea prea mult pe gânduri”, susţine Marcel Corbu. O altă cauză a penuriei de cereale este legată de producţiile mai slabe din 2010. „A fost o perioadă cu ploi torenţiale, fapt care a afectat puternic anumiţi fermieri. Iar cei care au recoltat, după cum v-am spus, printre care mă număr şi eu, au profitat de preţurile mari, vânzând cerealele”, explică Marcel Corbu.
Cine apelează în mod normal la serviciile Cereal NV? Potrivit lui Marcel Corbu, profilul clientului Cereal NV este fermierul mic, care deţine 150-200 de hectare de teren. „Circa 80 la sută din spaţii o aloc fermierilor mici, care deţin 150-200 hectare de teren, iar 20 la sută revin fermierilor mai mari, care au între 600 şi 1.000 de hectare de teren”, afirmă şeful Cereal NV.
Pentru a atrage cât mai mulţi fermieri spre siloz, Marcel Corbu susţine că preţurile practicate de Cereal NV sunt semnificativ mai mici comparativ cu alte depozite similare. „În medie, noi credem că suntem mai ieftini faţă de alte depozite, tocmai din dorinţa de a face lucrurile să meargă în direcţia bună. Totul este negociabil, în funcţie de cantitate, operaţiuni şi perioada de depozitare”, susţine Marcel Corbu.

BOTOŞANI
„Piaţa neagră e principalul obstacol”
Mihail Hostiuc, director tehnic SC Comcereal SA Bucecea, judeţul Botoşani
• capacitate siloz: 84.500 tone
SC Comcereal SA este implicată în toate activităţile agricole, începând cu partea de producţie propriu-zisă şi terminând cu prestări servicii specifice unui siloz şi comerţului cu cereale. După cum aflăm de la Mihail Hostiuc, director tehnic la Comcereal, în prezent silozul este ocupat cu cereale în procent de 60 la sută, iar în cursul anului trecut depozitele au ajuns la 70 la sută din capacitate. „Preponderent, preluăm şi livrăm soia, floarea soarelui şi porumb.
Acum, suprafaţa ocupată cu cereale este de 60 la sută din capacitate şi variază în funcţie de cum evoluează piaţa şi în funcţie de cum hotărăsc fermierii ori noi să procedăm”, susţine Mihail Hostiuc.
Comcereal prestează servicii pentru toate categoriile de fermieri, de la cei cu cinci hectare până la producătorii agricoli care deţin două mii de hectare de teren. „Tarifele percepute variază de la 5 lei tona pentru depozitare, la 6 lei per tonă pentru uscare şi  8 lei tona, pentru aerare. Noi avem posibilitatea să negociem toate preţurile”, afirmă directorul tehnic Comcereal.
În opinia lui Mihail Hostiuc, cel mai mare obstacol în calea rentabilităţii fermierilor este comerţul la negru cu cereale. El ne oferă şi soluţia: „După părerea mea, împotriva contrabandei cu cereale se poate lupta eficace într-un singur mod, anume prin reducerea TVA la 5 la sută. Altfel, piaţa neagră va continua să încurce socotelile tuturor celor care lucrează legal şi plătesc taxe şi impozite”, explică Mihail Hostiuc.
În loc de concluzie
Silozarii care deţin teren agricol o duc mai bine. Dar există şi firme ale căror spaţii de depozitare sunt goale. Indiferent de explicaţii este clar faptul că în forma actuală reglementările privind depozitarea cerealelor nu vin deloc în sprijinul fermierilor ori al silozarilor. Practic, silozurile îşi desfăşoară activitatea ca şi când programul „Primul siloz” nici n-ar exista.
Foarte puţini fermieri au ajuns să beneficieze de legea cu depozitarea, deoarece aceasta este făcută de mântuială, iar urmările se văd cu ochiul liber.
La solicitarea noastră, Daniela Giurcă, director general Direcţia Politici Agricole din MADR, a precizat următoarele: „Conform informaţiilor transmise de Fondul de Garantare al Creditului Rural - IFN SA, care este administratorul schemei de garantare pentru certificatele de depozit, până în prezent au fost emise 164 certificate de depozit, din care sunt în circulaţie 51 de certificate, care acoperă o cantitate de 213.676.767,00 kg seminţe de consum, cu valoarea de 207.974.124,80 lei”.

PROFIL DE... „PRIMUL SILOZ”
• Destinatari: Orice siloz licenţiat, conform legii, care poate elibera certificate de depozit
• Beneficiu: Fermierul nu mai este obligat să-şi vândă urgent produsele, pentru a face rost de bani peste noapte. Poate să-i împrumute de la bancă, garantând cu certificatul de depozit
• Perioada de depozitare: un an
• Credit: Până la 70 la sută din valoarea certificatului de depozit
• Minusuri: birocraţia, dobânzile, condiţiile de eligibilitate FGCR, condiţiile bancare
CUM SE OBŢINE GARANŢIA FGCR 
Pentru a obţine garanţia FGCR (Fondul de Garantare a Creditului Rural), un fermier trebuie să urmeze câteva etape:
• prezentarea documentaţiei de obţinere a creditului către banca finanţatoare;
• banca analizează documentaţia, iar în cazul în care acceptă să deruleze operaţiunea, completează Solicitarea de garantare - conform convenţiei încheiate cu FGCR-IFN SA - pe care o transmite Fondului, împreună cu documentaţia din dosarul de creditare, în copie;
• FGCR analizează documentaţia primită şi, în măsura în care aceasta corespunde normelor metodologice proprii, acordă garanţia în maxim 7 zile, respectiv 15 zile lucrătoare, în funcţie de nivelul de competenţă în aprobarea garanţiei şi semnează cu banca un Contract de garantare în favoarea beneficiarului creditului.
FGCR-IFN SA nu acordă garanţii băncilor în următoarele situaţii:
a) beneficiarii de credite nu se încadrează în criteriile de eligibilitate;
b) creditele ar fi utilizate, chiar parţial, la rambursarea de angajamente anterioare ale clienţilor sau credite deja contractate, cu excepţia creditelor acordate pe bază de novaţie;
c) beneficiarii de credite, la data solicitării garanţiei, au credite restante şi dobânzi neachitate la scadenţă, din contracte anterioare;
d) beneficiarii de credite, la data solicitării garanţiei, au datorii restante la bugetul de stat sau la bugetele locale, la fondurile speciale şi la fondul de asigurări sociale;
e) beneficiarii de credit se încadrează în categoriile de risc „îndoielnic” şi „pierdere”, conform reglementărilor în vigoare.
OBŢINEREA CERTIFICATULUI DE DEPOZIT
Regimul certificatelor de depozit, aferente programului Primul siloz, se regăseşte în OUG 141 din 2002 cât şi Hotărârea nr. 807 din 15 iulie 2009, publicată în M.O. nr. 506/22 iulie 2009 şi Normele metodologie corespunzătoare.
Conform legii, producătorii agricoli care doresc să obţină certificatul de depozit trebuie să parcurgă următorii paşi:
• fermierii îşi depozitează cerealele în depozitul licenţiat potrivit legii;
• în schimbul mărfii depuse şi la solicitarea producătorului agricol, depozitarul licenţiat eliberează certificate de depozit, care constituie titlu de credit negociabil, reprezentativ al mărfii, la ordin;
• certificatul de depozit poate fi utilizat de producătorii agricoli la garantarea unui credit de la băncile comerciale pentru investiţii sau pentru a vinde cantitatea înscrisă în el în cadrul bursei de mărfuri, ca alternative ale tranzacţionării directe de seminţe de consum;
• certificatele de depozit sunt administrate de FGCR şi se predau depozitarilor licenţiaţi la cererea acestora, pe baza licenţei de depozit;
• Fondul de Garantare a Creditului Rural-IFN SA (FGCR) este Administratorul schemei de garantare pentru certificatele de depozit;
• certificatul de depozit este valabil până la data restituirii mărfii de către depozitar, dar nu mai mult de 12 luni de la data emiterii sale;
• în cazul în care depozitul devine indisponibil, Administratorul va stabili contravaloarea certificatului de depozit, calculată la preţul de despăgubire, format pe baza informaţiilor de preţ oferite de sistemul informaţional pentru piaţa produselor agricole, publicat săptămânal de către Administrator.
CUM SE OBŢINE LICENŢA DE DEPOZIT
Procedura de eliberare a licenţei de depozit presupune mai multe etape:
• depunerea cererii scrise la Biroul Unic din cadrul Ministerului Agriculturii;
• se convoacă, la MADR, comisia care desemnează organismele de audit pentru verificarea şi certificarea condiţiilor financiare şi tehnice ale solicitanţilor;
• verificarea depozitelor de către auditul judeţean; organismul de audit verifică pe teren documentele privind îndeplinirea condiţiilor de funcţionare a depozitului, condiţiile tehnice şi financiare, conform modelului de audit, realizat de direcţia de audit din MADR şi trimis în teritoriu;
• după întocmirea raportului de audit, comisia MADR urmează să se pronunţe cu privire la acordarea ori neacordarea licenţei de depozit;
• licenţa de depozit are o perioadă de valabilitate de 5 ani de la data emiterii sale şi se prelungeşte le cererea scrisă a depozitarului, fără a depăşi 3 ani, contra unei taxe de prelungire, reprezentând 60 la sută din valoarea taxei pentru acordarea licenţei.