Da

niel Luhan, din comuna suceveană Dorneşti, şi-a încercat norocul în viaţă mai întâi pe pământul sfânt, în Israel, unde s-a specializat în meseriile de bucătar şi analist programator, iar mai apoi a revenit în satul natal, unde a cultivat cartofi. De câţiva ani, a înfiinţat o fermă cu aproximativ o sută de vaci, destinate producţiei de lapte

La cei 41 de ani, Daniel Luhan a reuşit să aibă un trecut destul de pestriţ din punct de vedere profesional, dar şi propria afacere în domeniul creşterii animalelor şi comercializării laptelui. Pe vremuri, şi-a încercat norocul în confecţii metalice, apoi a plecat în Israel, muncind ca bucătar şi chelner.
În timpul studenţiei, petrecută la Tel Aviv, a practicat şi karate, fiind reprezentantul Academiei Kyokushinkai şi posesorul centurii de un Dan. Dar să vedem cum a ajuns posesor al unei ferme zootehnice de aproximativ o sută de capete de bovine, utilaje agricole şi câteva zeci de hectare de teren agricol pentru furaje.

Primul pas spre propria afacere “de-acasă”
După Revoluţia din 1989, desfiinţarea fermelor de stat şi a CAP-urilor s-a făcut cu repeziciune. Aşa s-a întâmplat şi în satul Dorneşti unde a fost scoasă la licitaţie fosta mare unitate zootehnică BBF. Suceveanul a participat la licitaţie şi a reuşit să intre în posesia fostei unităţi. Într-una din magazii a deschis o secţie de confecţii metalice în colaborare cu o unitate din Rădăuţi, iar piesele plecau pe piaţa din Italia şi Danemarca.
Şi-a împuternicit unul dintre fraţi să administreze afacerea şi s-a reîntors în Israel. Aici, chiar dacă avea bani adunaţi şi se simţea bine, gândul tot în ţară îl ducea. În 2004 a constatat că unitatea mergea în pierdere şi a decis să revină în ţară pentru a fi mai aproape de firmă.
“Am văzut că se lucra numai pe pierderi, am închis unitatea şi am trecut la cultivarea cartofului, folosind sămânţă de calitate. Afacerea părea a fi prosperă, însă piaţa acestei culturi a căzut, deoarece cartoful era importat de marii comercinaţi din Polonia şi Turcia”, ne-a destăinuit Daniel Luhan.


De la cultura câmpului, la zootehnie
S-a gândit apoi că trebuie să facă ceva ca acele clădiri, cândva populate cu animale de rasă. Zis şi făcut. “Am adus 30 de vaci din rasa Brună din Austria şi am accesat programul Fermierul, care sprijinea în cea mai mare parte înfiinţarea fermelor zootehnice. Am încheiat un contract cu un procesator de lapte, care avea să-mi preia întreaga cantitate de lapte.
Apoi, am mai achiziţionat 52 de bovine, rasa Holstein-friză, din Germania, tot pentru producţia de lapte. Am mers şi la risc, dar nici nu puteam privi de pe margine cum o sumă importantă de bani se risipeşte aiurea, iar imobilele se transformă în ruină”, ne-a spus Daniel Luhan.
Despre rasa Holstein, sau “bălţata cu negru” şi marcă a ciocolatei Heidi, Luhan spune că este destul de pretenţioasă, dar care merită orice efort. “Programul începe la cinci dimineaţa, căci hrănirea se face la ore fixe.
Trebuie să te porţi cu ele ca şi cu un copil. Le caracterizează producţia ridicată de lapte, recunoscută şi după ugerul masiv. La un an, o bovină cântăreşte 500-600 de kilograme şi poate ajunge şi la 800 de kilograme", spune Daniel Luhan.

Vremea încercărilor
A vrut să se lanseze pe piaţă ca fermier de succes, dar a avut parte şi de necazuri. Inundaţiile din 2008 i-au adus mari pagube, iar ferma a fost înconjurată de ape care au ajuns şi la doi metri înălţime. Era bucuros că a ferit la timp animalele din calea apelor şi că au scăpat cu viaţă, însă a privit neputincios cum furia naturii i-a ameninţat toată agoniseala. De inundanţii a avut parte şi anul trecut, dar pierderile au fost mult mai mici.
Dezamăgit fiind, Daniel Luhan a decis totuşi să meargă mai departe şi chiar a accesat un proiect de modernizare a fermei şi de achiziţionare a utilajelor agricole prin FEADR, proiect care se află în derulare.
Cu toate că acum îşi vede afacerea puternic afectată de criză, tânărul fermier  mărturiseşte că are încredere în viitor şi că lucrurile vor lua o altă întorsătură, în avantajul fermierilor, care de ceva timp merg în pierdere din cauza micşorării subvenţiilor.


BANI ALBI PENTRU ZILE NEGRE
Daniel Luhan este absolvent al Liceul Agroindustrial din Sectorul Agricol Ilfov, promoţia 1987. După finalizarea cursurilor liceale s-a înscris într-o excursie în Israel, fiind tentat de plecarea din ţară, mai ales că înainte de Revoluţie viaţa nu era chiar atât de uşoară, iar despre democraţie nici nu se putea vorbi. A rămas în Tel Aviv, deşi nu ştia o boabă de limbă ebraică.
Norocul i-a surâs pe pământul sfânt, aşa că pentru început s-a angajat să spele vase la un spital iar mai apoi s-a specializat în meseria de bucătar şi a muncit în unitatea spitalicească pe acest post. A adunat ban cu ban, aşa cum îl învăţaseră părinţii, “să adune bani albi pentru zile negre”.
Între timp şi-a descoperit o nouă pasiune, cea a jocurilor pe calculator, investind aproximativ 10 mii de euro în achiziţia de echipamente şi de tot felul de DVD-uri şi programe.
Tot în Israel s-a înscris la facultate, specializarea programator-calculatoare, însă deşi a reuşit să finalizeze cursurile universitare şi să intre în posesia unei diplome, nu şi-a găsit un job pe măsură. În schimb, s-a apucat de sport, de karate şi a participat la numeroase competiţii, având centura un dan.
Permiţându-şi încă un loc de muncă, s-a angajat la un restaurant, devenind în scurt timp şeful chelnerilor. La revenirea în România, s-a apucat de cultivat cartofi iar astăzi este proprietarul unei ferme zootehnice.

sursa:revista-ferma.ro